Un om norocos
“ Adevarul e ca m-au atras intotdeauna cimitirele. De cate ori am avut timp si exista un cimitir prin apropiere, inca inainte de adeveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri intregi printre morminte. E placut sa intalnesti atatea nume de oameni fata de care tu ai o superioritate indiscutabila: traiesti. Orice ar fi facut ei, oricat de mari ar fi fost calitatile lor, mediocritatea ta valoareaza mai mult: e vie, respira. In plus, nimeni nu-ti striga ca nu esti bun de nimic, desi intr-un cimitir sunt mai numerosi oameni decat pe strada. Cu mortii nu risti niciodata nimic. Ei sunt foarte politicosi si discreti; singurul pericol e sa te plictisesti de atata discretie.
ratarea
Nu m-am priceput nici sa calatoreasc prin viata,nici sa iau din ea doar peronul.N-am fost multumit cu ceea ce am avut ,dar n-am stiut nici ce vroiam sa obtin.Si luptand impotriva ratarii,n-am facut decat s-o ajut,sa mi-o pregatesc.Am dorit mereu sa ies din coaja mea pe o plaja in fata marii unde sa ma pot face una cu nisipul,cu pietrele si cu pescarusii si in acelasi timp,obsedat de mine insumi,am facut totul ca singuratatea mea sa devina perfecta.Si astfel n-am trait poate decat pentru mine,cu toate ca am iubit atatea lucruri.Ca si cum toate eforturile mele au fost indreptate spre un singur scop:sa-mi ridic singur,dinlauntru,propria inchisoare si sa-i astup caile toate de iesire.
30 zile
a trecut mai bine de o luna si creierii mei sentimentali nu si-au rezolvat problemele.ar fi cazu’ sa incep sa-mi fac griji.
*to be continued
nu ma-ntreba nimic
nu ma intreba in noaptea asta de ce ma inspaimanta frunzele.
nu detin un vocabular atat de vast care sa-mi fie de folos in a-mi exprima gandurile,sau sentimentele.
asta simt :
sub clar de luna
e groaznic.in momentul in care apas pe butonul de “add a new post” am brusc un “blocaj mental”,exact ca un arici pe care atunci cand il atingi repede se face o minge de tepi,sau un melc care se retrage instant in cochilie.ascult Moonlight Sonata.Doamne-ti multumesc ca nu am fost talentata in ceea ce priveste pianu’,ca totusi,nu e nimic mai tragic,decat sa-ti irosesti talentul. Nu stiu daca exista muzica mai ampla si in acelasi timp mai sugestiva decat muzica clasica.Nici nu stiu ce sa scriu[nu reiau ideea din prima fraza],pur si simplu sunt absorbita,cred ca in astfel de cazuri muzica spune mai mult decat mii de randuri inutile,patetice si sterse.
asadar,sa cante muzica :
*Chopin,cred ca este,totusi,preferatul meu.iar asta.….
**valsul pe care mama-l interpreteaza genial.
to be continued…
Mergeam firesc pana la urma
un articol care ma face nostalgica : aici .un articol foarte fain,simetric.
